Ne întrebăm câteodată: cum trăiau oamenii acum câteva sute de ani? Fără lumină electrică, fără ceasuri, fără apă caldă sau toaletă. Cum arătau casele lor? Cu ce călătoreau? Ce gândeau?

Păşunile şi viile 

Spun cronicile sau călătorii străini care au trecut prin ţările noastre că erau păşuni multe şi grase. Un teren fertil pentru agricultură. Asta înseamnă că erau şi foarte multe animale. Părerea unui călător italian poposit în Moldova este că aici se puteau creşte cu uşurinţă peste100.000 cai. E foarte mult, dacă ne gândim că estimările istoricilor ne spun că Moldova avea, în vremea lui Ştefan cel Mare, o populaţie în jur de 450.000 oameni. 

Erau şi multe dealuri cu vii. Domnul profesor Ştefan Gorovei e de părere că se bea un vin mult mai bun decât bem noi astăzi. Iar cel de azi e totuşi destul de bun şi el. 

Apele 

Iarăşi, din izvoarele istorice, aflăm că ţările române erau foarte bine înzestrate cu râuri, heleşteie şi alte feluri de ape. De altfel, aceasta era prima condiţie pentru întemeierea unui sat: apropierea de o sursă de apă. Casele veneau să se aşeze frumos pe firul apei. 

În aceste ape, se practica pescuitul, cu fel de fel de unelte: năvoade, mreje, undiţe, capcane fixe – toate acestea folosite în funcţie de apa unde se pescuia. Peştele era preparat pentru iarnă, prin uscare sau afumare. Existau şi multe iazuri, bălţi, heleşteie. Acestea erau în general privilegiul domnului, a boierilor sau a mănăstirilor. 

   
Drumurile 

Mă întrebam mai demult: de ce nu venea turcul prin alt loc spre Suceava, iar nu pe unde ştia că-l aşteaptă Ştefan cel Mare? Păi pentru că n-avea pe unde prin alt loc. Pe acolo era drumul şi trebuia să-l urmeze. Erau mai multe feluri de drumuri: drumuri principale, care legau ţările româneşti între ele şi pe ele de alte ţări străine, drumuri secundare, care legau între ele drumurile principale şi drumuri de interes local, între locuinţă şi ogorul de lucrat. Foarte interesant e că anumite drumuri au căpătat o denumire specială, de la rostul pe care-l aveau: Drumul Oii, Drumul Mierii, Drumul Untului, Drumul Mălaiului. Altele s-au numit Drumul lui Basarab vodă sau drumul Pribegilor (poate de la acei domnitori rămaşi fără tron şi plecaţi în pribegie, poate de la alţi pribegi, alungaţi cine ştie de ce necaz de la casele lor). 

Cam aşa arătau ţările noastre în perioada medievală. Un pământ foarte bogat, cu recolte mănoase, cu animale multe şi felurite bucate. Erau de toate aici, cam aşa s-ar putea spune într-un cuvânt. Ne-ar fi putut fi bine. Dacă... 

(Elena MOROŞAN, „Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni”)

Comentarii

B

i

u

Quote

Code

List

List item

URL

Nume *
Email (nu va fi afisat)
URL
Codul:   

Adauga comentariul